O poveste


Uite că încet, încet mi-am făcut curaj să postez ceva. N-au trecut de la începutul anului numai  vreo 55 de zile. Nici nu-s multe 😆 !

Am citit zilele astea un text făcut după o poveste de-a lui Lev Tolstoi, cel puțin așa s-a menționat la sfârșitul poveștii.

Un bătrânel împovărat de ani s-a dus să locuiască împreună cu fiul şi cu nora lui, care aveau un băieţel de 4 ani. Mâinile bătrânului tremurau tot timpul, ochii îi erau înceţoşaţi, iar paşii împleticiţi.
Întreaga familie mânca împreună la masă, însă mâinile nesigure ale bătrânului şi vederea lui tot mai slăbită îl puneau mereu în încurcatură – boabele de mazare i se rostogoleau din lingură pe covor, când întindea mâna după cana cu lapte, jumătate din lapte se vărsa pe faţa de masă. Fiul şi nora se simţeau tot mai iritaţi de neajutorarea lui. Până într-o zi când…
“Trebuie să facem ceva cu bunicu’, a spus fiul. M-am săturat să tot văd lapte vărsat pe masă, să tot calc pe boabe de mazare şi să tot aud cum plescăie şi troscăie în farfurie!” Aşa că soţul şi soţia au pus o măsuţă în colţul camerei, după uşă. Acolo bunicu’ mânca singur, în timp ce întreaga familie se bucura în jurul mesei. Şi pentru că bunicu’ reuşise să spargă vreo 2-3 farfurii, i-au cumpărat un blid de lemn.
Uneori, când se uitau în direcţia bunicului, familia putea să vadă o lacrimă stingheră în ochii lui slăbiţi şi trişti – singur, după uşă, bunicu’ îşi mânca bucăţica de pâine muiată în lapte. Cu toate acestea, singurele cuvinte pe care fiul şi nora le aveau pentru el erau de mustrare cand îi cădea furculiţa pe covor sau când se mai vărsa din lapte pe masă. Băieţelul se uita când la bunicu’, când la mămica şi la tăticu’ lui, fără să spună un singur cuvânt…
Apoi, într-o seară, chiar înainte de cină, tatăl a observat că băieţelul meştereşte ceva pe covor. S-a apropiat şi a văzut că încearcă să cioplească o bucată de lemn. “Ce faci tu acolo”, l-a întrebat tatăl duios.
Băieţelul şi-a ridicat ochii mari spre tăticul lui şi i-a răspuns la fel de duios: “O, am treabă, vreau să fac un blid de lemn din care sa mănânci tu şi mami când cresc eu mare…” A zambit şi s-a întors la “treaba” lui.
De data aceasta a fost rândul părinţilor să rămană fără cuvinte. O linişte apăsătoare s-a aşternut în cameră. Şi lacrimi mari şi curate au început să le tremure în ochi, să li se rostogolească peste obrajii care de-acum luaseră culoarea sângelui vărsat pe crucea de la Calvar. Nici un cuvânt, deplină tăcere, dar amândoi ştiau prea bine ce au de făcut.
În seara aceea, soţul l-a luat pe bunic de mână şi l-a condus cu grijă la masa mare din centrul camerei. Bunicu’ urma să mănânce la masă împreună cu întreaga familie – în seara aceea şi în fiecare seară de-atunci înainte, până la sfârşitul zilelor lui. Şi, dintr-un motiv sau altul, nici fiul şi nici nora nu mai păreau să fie deranjaţi dacă se vărsa din lapte pe faţa de masă sau dacă mai cădea câte-o furculiţă pe covor.

A trecut ceva vreme


…de când n-am mai scris nimic. E ceva normal la mine. Nu c-aș fi eu genul care scrie mai tot timpul pe blog. Când se adună destul curaj, deschid și eu panoul blogului și mă pun pe scris.

Ah! Da! Cu puțină întârziere urez Sărbători Fericite tuturor cititorilor. Dacă Crăciunul a trecut, mai avem doar trecerea dintre ani! Urez tuturor un an nou fericit, un 2013 mai bun decât a fost sau ar fi putut fi 2012!

Nu mai pun acum poze cu brazi, cu zăpadă sau mai știu eu ce… nț,nț, vă las cu o comedie scurtă marca Ion Luca Caragiale. Îi vorba de micuțul Bubico. Mai ales că la mine în bloc am cel puțin 10 familii cu un Bubico…. sau cu copil mic… dar asta e deja altă poveste! :lol:.

Piesa e cu Horațiu Mălele! Enjoy!

Și așa-i cu românii noștrii…


Ordonanta de Urgenta a lui Dumnezeu.
La facerea lumii, Dumnezeu, pentru a-i ajuta pe oameni sa prospere, a hotarat sa dea printr-o „Lege Divina” fiecarei natii cate doua virtuti.
Astfel, El i-a facut :
– pe elvetieni – ordonati si respectuosi fata de legi;
– pe nemti – disciplinati si rationali;
– pe englezi – perseverenti si studiosi;
– pe japonezi – muncitori si rabdatori;
– pe unguri – hotarati si buni meseriasi;
– pe francezi – culti si rafinati;
– pe spanioli – veseli si ospitalieri… samd.

Cand a ajuns la romani, I-a spus ingerului consilier care isi nota:
– romanii vor fi inteligenti, cinstiti si buni politicieni…
Dupa ce a publicat-o in „Monitorul Celest”, ingerul a remarcat:
– Doamne, ai dat tuturor popoarelor cate doua virtuti, iar romanilor, trei. Oare, in acest fel, nu cumva ei ii vor depasi si exploata pe toti ceilalti ?
– Aoleu, asa e ! Ai dreptate! Atunci, sa revenim cu o „Ordonanta de
urgenta”: „Pentru ca virtutile Dumnezeiesti, odata acordate, nu se mai pot lua inapoi, precizez ca nimeni nu va putea avea si folosi mai mult de doua virtuti in acelasi timp!”

Si astfel, se explica de ce romanii…
– care sunt inteligenti si cinstiti, in niciun caz nu fac politica;
– cei care sunt cinstiti si fac politica, in mod sigur nu sunt inteligenti;
– cei care fac politica si sunt inteligenti categoric nu sunt cinstiti.

Noua față Iris


Cred că ați auzit acum ceva timp că solistul Cristi Minculescu s-a retras din formația Iris. Eram prin casă și mergea televizorul în sufragerie pe știri și după toate breaking ”nius-urile” cu cine s-a mai sinucis, cine pe cine a omorât, dacă mai avem sau nu președinte, ce impozite mai avem de plătit și toate tâmpeniile care se dau în primele 15 minute ale știrilor tv, am auzit și știrea despre Iris.
Inițial am spus că Iris fără Minculescu, nu mai e Iris. La fel am spus și despre Cargo când Kempes Read the rest of this entry

Cum am ajuns să ascultăm ”manelele” altora


Când vine vorba de ascultat muzică eu ascult aproape, aproape(!) orice. Depinde de starea de spirit și de ce am chef să fredonez. În playlist-ul meu se găsește orice gen… începând cu Within Temptation, Nightwish, Scorpions, Guns N Roses, Evanescence, Xandria, Cargo, Trooper, Pheonix, Iris, Compact, Vama, Direcția 5, Until June, The Kooks, The Rasmus, Green Day, Snow Patrol, Coldplay, Sarah Connor, ABBA, Tiesto, Armin Van Buuren, ATB, Paul van Dyk, 3SE, Andre, Andra, Simplu și alți artiști români și străini ce mi-ar lua prea mult timp să-i enumăr aici.
Daaarrrr zilele astea Read the rest of this entry

Dubla istorică


Ce-am mai reușit să fac anul ăsta cu echipa? Să câștigăm prima ediție a Cupei României la polo feminin! Competiția s-a desfășurat la Tg Mureș, în paralel s-a desfășurat și Cupa României la masculin. Cupa la masculin au câștigat-o tot orădenii, adică CSM DIGI Oradea. Cu această ocazie îi felicit pt câștigarea primei competiții din actualul sezon și le urez succes în Liga Campionilor!

Rezultatele la fete au fost:
CRIȘUL Oradea 11 – 10 Torpi Tg Mureș
Brenntag Karma 1 – 23 CRIȘUL Oradea
Torpi Tg Mureș 15 – 5 Brenntag Karma.

Primele 2 meciuri au decis clasamentul, ambele meciuri le-am avut într-o zi, deci a fost ceva de genul vini, vidi, vici. Am plecat vineri dimineața la 6 din Oradea și am ajuns sămbătă dimineața la 01:30.

Mulțumim celor care ne-au susținut pe durata întregului sezon!!! 🙂

(Fotografia cupei a fost preluată de pe h2opolo.ro)

Poezia românului


Sincer, nu știu cine a scris-o. Am primit-o pe e-mail. Oare chiar așa o fi cum spune? Ăștia suntem?

”Eşti român şi toţi te ştiu,
Că faci tot, dar prea târziu,
Bei ceai numai când strănuţi,
Faci duş doar atunci când puţi.
Baţi femeia-n „stele verzi”
Şi-o iubesti doar când o pierzi.
Doar de-o-nşeli îi aduci flori,
Mergi la doctor doar când mori.
Te rogi doar când dai de greu,
Casă n-ai, da-ţi iei BeMWeu.
Juri că nu mai bei,. promiţi!
Însă doar când, beat, vomiţi.
Uiţi de neamuri ani şi ani,
Le suni doar când nu ai bani.
Vii la bine, fugi la greu,
Eşti ROMÂN, ce Dumnezeu!”

O imagine cât 1000 de cuvinte!


Uneori…


Limited edition


Tot ce există este limitat mai mult sau mai puțin. Înclusiv viața noastră pe Pământ. Avem doar câțiva zeci de ani, în care trebuie să trăim frumos, să ne împlinim, să ne atingem potențialul, să ne transformăm în oamenii care ne-am imaginat că o să fim. În cei câțiva zeci de ani, trebuie să ne urmărim idealurile, să ne iubim, să mai și greșim uneori, și să o luăm, de fiecare dată, de la capăt. Nu e deloc simplu, dar nici extrem de complicat, este realizabil.
Nimeni nu se poate întoarce în timp și să o ia de la început, dar oricine poate începe, chiar acum, să creeze un alt final. Totuși, pentru a putea demara acest proces de transformare, trebuie să nu mai facem lucrurile care ne trag înapoi.
Nu mai alerga dupa lucrurile greșite, dă lucrurilor bune șansa de a te găsi!

Tu ce faci pentru ați schimba finalul…?